Zilele trecute a născut Kate Middleton, prilej bun pentru omenire să aștepte gură cască să afle cum își botează o viitoare prințesă fiul. Prilej bun pentru mine să disec o chestie interesantă: numitul unui copil.
Fără să râd sau să-mi propun să fiu răutăcioasă acum, am și eu o curiozitate (poate sunt pe aici părinți sau viitori părinți să-mi răspundă): de ce așteaptă unii nașterea ca să vadă copilul și să-i pună un nume sugestiv?
Din punctul meu de vedere, nou-născuții sunt toți urâți și cu față de Gheorghe (nu că am ceva cu vreun Gheorghe). Nu mi se pare că au trăsături bine definite, decât dacă au deja nas mare ca unchiul Vasile sau buze subțiri ca mătușa Aglaia, mă rog, chestii extrem de evidente.
Și maică-mea (că doar și ea a născut o dată și s-a gândit de dinainte la numele ăsta frumos al fiică-sii) mi-a spus, după ce am întrebat-o eu cum și-a botezat o cunoștință pruncul, că persoana în cauză se mai gândește, că doar numai ce-a născut de 3 zile.
Ăăăăăă, se mai gândește? Adică în 9 luni n-a avut suficient timp la dispoziție? Habar n-am în câte zile trebuie declarat un copil la starea civilă, dar mă bate bănuiala că la noi nu se așteaptă ca la alții, chiar și o lună. Mi se pare ciudat să iei în maxim o săptămână o decizie pe care o puteai gândi trei sfert de an.
Dar asta-s eu. Și tot eu (evident), mă gândesc că nici nu vine copilul pe lume și spune: Mamă, tată, aș vrea să mă numiți Gigel.
Deci? :)