Vestea bună e că-mi țin promisiunile, chiar dacă fac asta cu mare întârziere. Mai demult, când v-am propus să donați în campania Copii Suflete Speranțe am promis că revin cu niște fotografii. Am revenit azi. Și sper să vă conving să-i ajutați pe copilași :).
Anca - pe care am convins-o, se pare.
Și apoi niște poze enorme cu tricoul meu, Andreea, Cristi (colegul nostru de la StraightAD) și subsemnata:
Astea fiind puse la perete vă invit, yet again, să faceți o faptă bună, să renunțați la o ieșire și un pachet de țigări și să-i ajutați pe copii.
Vestea rea e că încep să prostesc. Din grammar nazi nu știu în ce mă transform, cert e că încep să scriu prostii. Iubitorii de gramatică probabil au remarcat că tot fac greșeli gramaticale. Mi s-a atras atenția, m-am corectat, am citit și am sperat să bag la cap. Sincer, nu știu ce m-a lovit, cert e că o comit urât de tot și încerc să revin pe calea cea bună că nu o fac cu intenție și nici de exemplu prost nu doresc să servesc.
Așa că nu vă sfiiți să mă trageți de mânecă dacă o dau. Prefer să știu că am greșit și să mă corectez decât să persist în prostie. Vreau să mă reîmprietenesc cu gramatica limbii române.
Nu uitați de rugămințile mele. Over and out!